Nu ştiu de ce societatea de azi vede în biserică o chestie care fură banii oamenilor. Nu te obligă nimeni să plăteşti la intrare, ca la muzeu. Nu eşti obligat să scrii acatiste, nici să cumperi lumânări. Şi ştiţi care e ideea? Nu comentează nimeni dacă dai un acatist fără să-l plăteşti.
Nu ştiu de ce, dar uneori am tendinţa să mă simt ca într-o familie când suntem la biserică. Nu ştiu la alte biserici cum e, dar la mine la fiecare sfârşit de slujbă oamenii iau (pe lângă anafură) şi dulciuri. Da, imaginea unei familii în jurul mesei generează pace, dar n-avem cum să întindem masa acolo... aşa că fiecare aduce orice are mai bun de acasă şi acel fiecare ia de la alt fiecare şi aşa se împart zâmbete.
Asta a fost introducerea. Eu asta vă recomand să faceţi mâine, să mergeţi la biserică. Acum să vă zic cum a fost azi.
Azi am fost fericită când am văzut primii pomi înfloriţi, zarzării. Nu m-am putut abţine fara să iau nişte crenguţe. De nobilă şi prinţesică ce eram, mama mi-a făcut câteva poze.
Nu-i aşa că aş fi fost adorabilă în acest cardigan dacă n-ar fi fost cu 2 mărimi mai mari?
By the way, e un cardigan de la C&A. Acum regret că l-am cumpărat. E prea mare pentru mine,dar împreună această cămaşă cu guler Peter Pan arată acceptabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu