Normandia- mon rêve parfait

         Probabil asta e cea mai frumoasă zonă a Franţei. Ţara asta a fost înzestrată de divinitate cu tot ce trebuie plus un puf de perfecţiune. 

Am trecut mai întâi prin Rouen. Prin părţile pe unde nu era autostradă era o plăcere să mergi. Treceai de la o culoare la alta, de la soare la umbră, de la nori pufoşi la soare cald care îţi făcea poftă de mare. 

Din mers căsuţele mici, de pitici, se vedeau fix aşa. 

Am ajuns apoi pe un drumuşor pe care nu ştiu dacă încăpeau două maşini. În stânga şi dreapta se vedeau numai câmpuri întinse. 

Nici prin cap nu mi-a trecut vreodată că în vara asta o să îmi satisfac retina în halul ăsta.

La oamenii ăştia la fân.

Apoi am ajuns la mare. Briza bătea rece, era răcoare, bluza mea dungată de marinar se zbătea, voia să fugă, poate voia să îşi arunce liniile verzi şi să scrie poveşti cu ele.

            Lumea mai curajoasă a stat la plajă, a înotat, a făcut castele de nisip, oamenii au profitat.

 Cele mai frumoase peisaje le-am văzut clar aici. Frumuseţea aia se simte, eu am simţit-o. Marea era rece, dar totuşi te primea frumos în felul ei.

Normandia e super.

Toată superbitatea asta a fost încoronată de principalul punct turistic de pe acolo: Mont Saint Michel. La nu ştiu acum câţi km de Arromanches, Saint Michel domină şi biciuieşte umed.

Până să ajungem acolo, trebuie să vă arăt neapărat în ce cameră fabuloasă am dormit. 

Asta a fost cu adevărat camera cea mai frumoasă în care am dormit vreodată. Totul era simplu, camera asta avea farmecul ei, avea aroma ei de vechi. Îmi aducea în nări toată frumuseţea olfactivă a Franţei, o frumuseţe pe care fiecare o concepe şi (eventual) percepe cum vrea.

Trecem la chestii serioase, materiale. Lăsăm visele şi somnul.

Câteva bucăţi de nori fix în îngheţata mea de nucă de cocos. Apropo, aici am mâncat prima dată îngheţată de mere verzi.



           Magnifique



Vă rog să îmi remarcaţi ţinuta. Semăn cu ceva? Da, nu vi se pare. M-am îmbrăcat în culorile steagului Franţei. Şi am adăugat buline, unul dintre cel mai chouette imprimeu.

Fluxul şi refluxul sunt două chestii absolut interesante la Marea Nordului în general. 

Aici se observă cel mai bine. Partea cea mai tare a acestui loc nu ţine neapărat de spirit, ci şi de ochi. Uneori apa inundă partea de jos a muntelui. Legende multe circulă pe aici, toată zona asta e încoronată de o aură specială, fabuloasă.

Pescăruşii sunt foarte prietenoşi.

                                      Mi-aş fi dorit să fiu prinţesă, serios. Cum sună...    :)))

 Cam atât despre superbitatea de aici. Normandia e clar o zonă perfectă şi aş vrea s-o revăd în fiecare secundă.

Maaamăăă, e grav dacă am devenit emoţională.

Merci pentru că aţi mai citit ceva scris de mine şi sper că v-am fost de ajutor. 

Live wild and free. XOXO,

                                                           Ciobsie