Da, tot eu sunt. Voiam să vă zic cât de bine mă simt eu acum. Nu ştiu de ce, dar m-a apucat o stare super relaxantă.
Da, eu sunt conştientă că vara aproape s-a terminat, că vacanţa o să plece şi ea ca o nemernică ce e şi mă vezi iar pe la şcoală (pardonn, măăăă, la coliji) că practic şi teoretic de asta mi-am luat eu jacheta aia cu roz pe care o mai au 100 de piţipoance din oraş. Mă, eu am scuza că Dumnezeu a vrut s-o cumpăr. Hai să vă zic de ce: era fix mărimea mea, era la reducere şi ca să dăm cărţile pe faţă, era chiar drăguţică. Hai că chiar m-am enervat, daaaaa???
Mă, eu dacă vă zic ceva spuneţi că sunt rea. Când ştiam eu de jacheta college ele încă se uitau la Disney şi scriau cu pix Barbie.
Văd că încep ele aceeaşi chestie şi cu accesoriile statement. N-am eu treabă neapărat cu lanţurile şi colierele, dar cu inelele am. Băăăăăă, piţipoancelor, Ciobi purta inele de când a născut-o mama ei. Statement, ne-statement, a avut, măăă.
Aici eram fată de casă, cu turban adevărat, nu ce sărăcii au fetele astea. Inele adevărate, cu fetiţe, cu pisici sau câini. Nu ştiu haterii.
Aici eram o doamnă de Crăciun. Pe lângă faptul că aveam inele şi fundiţă şi eram şi eu mai elegantă, mai aşa, mai... fină, eram şi fotbalistă. Nu-mi explic de ce mi-am ridicat pantalonii pe un picior şi pe celălat nu.
Aşa era moda, mă.
Deci v-am convins, da?
Eu oricum merg pe principiul că detaliile fac diferenţa şi că accesoriile sunt ălea care contează cel mai mult. Un inel frumos dacă te dai doamnă, un lanţ masiv (în limita bunului simţ) dacă ai SWAG sau nişte cercei mai speciali fac diferenţa, vă zic eu.
Hai, vă pup şi mulţumesc că aţi mai citit încă nişte frustrări de ale mele. Dacă aţi râs înseamnă că-mi iese treaba. Dacă nu... nu aveţi simţul umorului, nu mai poate omu' să facă puţină caterincă.
XOXO,
Ciobsie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu