29

Da, știu că e ziua mea, că fac 16, că de anul ăsta cică începe distracția, că urmează chestii mai nașpa decât astea de până acum, că urmeaza 2 la puterea n mai mulți gagici, mai mulți fiori, mai multe nopți nedormite, mai multe buze mușcate, mai multe reușite, mai multe halbe de bere băute ca pe ceai, 10 la puterea n shoturi de tequila, pantofi, haine, mâncare, kilograme, prieteni și singurătăți.

OK. SUNT PREGĂTITĂ SĂ LE FAC FAȚĂ

Am colanți pe mine, tricou cu game over și mi-e lene. Distracția a fost vineri seara-noaptea. Pupicii îi păstrez pentru mâine, fandoseli am chiar acum. Sunt al naibii de fericită că am primit slip on-ii pre care mi i-am dorit. Da, stai puțin. Am ceva de comentat că nu altfel se simte prea bine persoana de la care i-am primit.

ăăă, îi voiam pe ăia cu talpa mai subțire.

oricum, tricoul pe care l-am mai primit e mult prea mare, ai mei nu mi-au dat cadou, ci bani...

mai avem de lucrat la capitolul CADOURI.

poate data viitoare.

Trecând peste răutățile mele, peste toate prostiile din capul meu, azi e ziua mea, dar eu nu simt nimic. Sunt sleită de puteri, obosită, nedormită. Bănuiesc că așa trebuie să mă manifest, nu?

                                                                                                                                              Cam asta e.
                                                                                                                                                     XOXO,
                                                                                                                                                       Ciobsie

Voila

Am trecut peste încă o săptămână grea şi obositoare cu aceeaşi poziţie de 

Queen Bee

Viaţa mea devine din ce în ce mai completă. (Încep să mă întreb dacă e normal să zic asta imediat după ce mi-am găsit două perechi de blugi care să îmi vină bine în aceeaşi zi). Poate zic asta fiindcă pur şi simplu am şi eu motivele mele, poate fiindcă am luat vreo notă mare, poate fiindcă am început să mănânc mai sănătos, poate fiindcă am mai mulţi băieţi pe lista de viitoare cuceriri. 

Ideea e să nu fie prea mulţi că nu ştiu cum să-i mai gestionez. 

Dar ideea e că...

Nu a mai apărut nicio altă noutate (în afară de blugii noi, desigur). Pe lângă faptul că în fiecare dimineaţă când merg singură la şcoală zici că sunt Wild Runner, am o viaţă tare sedentară. Am eu planuri de sport, de alergare, de detoxifiere, dar poate pe mai târziu. Momentan am treabă cu o chestie mai apetisantă (una singură, ca să nu ziceţi că sunt dublicitară) cum ar fi somnul. Am descoperit eu însămi, nu a fost nevoie de cercetătorii britanici: îmi place să dorm.

(sfat: nu citiţi printre rânduri- dacă o să citiţi doar chestiile scrise cu font mare, mi-e teama că trimiteţi echipa de tipi cu muşchi care să mă lege şi să mă ducă la nr. 9).

La modul cel mai serios acum...

Am o viaţă banală. Soarta nu m-a mai surprins aşa de mult. Sau poate nu am avut eu timp să fac controlul ca să verific ultimele surprize. Nu e nicio problemă, vine ziua mea şi sper că o să fiu măcar puţin surprinsă. Ar mai fi o chestie. Pot să mă surprind singură.

PS: Luna asta, blogul meu a făcut un an de existenţă. Sper că încă mai citiţi şi încă mai urmăriţi banalităţile pe care le scriu eu. Totuşi, constat că m-am schimbat mult faţă de anul trecut (despre capitolul schimbări, într-o postare viitoare). Totuşi, sfatul meu rămâne neschimbat:

Dream big.

~

Evadarea de vinerea trecută. Cea mai mândră dintre tipele mândre: am poză cu Mişu.

                                                                                                           XOXO, 

                                                                                                                                Ciobsie

vineri 13

Cu aerul spooky special pentru vineri 13, vă zic acum, poate pentru prima dată, că sunt norocoasă.

Cu font mic.

Nu zic asta fiindcă am câştigat la loto, fiindcă am slăbit 1 kilogram săptămâna asta, fiindcă am gasit ultima pereche frumoasă de blugi de mărimea mea sau fiindcă e vineri şi vinerea omul e fericit că a încheiat o altă săptămână grea.

Simt ceva frumos, presimt ceva simplu care o să mă bucure. Nu, nu mă refer la olimpiada de mate de mâine... Şi nici nu fac vreo aluzie la distracţia care mă aşteaptă în seara asta.

Mă refer la faptul că am nişte prietene perfecte, doi părinţi protectori şi naivi, care fac pe prostuţii doar ca să îmi îndeplinesc eu miciile capricii, două surori care parcă au făcut facultatea de surori magnifice, ma refer la faptul că ştiu să mint când e cazul, că atunci când primesc o palmă meritată ştiu să întorc şi celălalt obraz.

E un noroc, un noroc neînţeles, un noroc care vizează conştiiţa şi micile principii care ţin de etică, de ideea că, teoretic, după un curcubeu urmează o ploaie, însă dacă eşti norocos, după curcubeu urmează tot curcubeu. 

La mine plouă, dar nu aştept un curcubeu fiindcă în martie nu apare. Şi totuşi...

Weekend plăcut, have fun, vara e aproape. Mai multe despre evadarea din seara asta, mâine. 

Sunt un copil destul de cuminte. Merg la olimpiada de mate.

                                                                                                                               XOXO, 

                                                                                                                                                 Ciobsie

Femeia

Şi nu scriu despre noi doar pentru că şi eu sunt femeie, ci fiindcă suntem cu adevărat nişte fiinţe speciale.

        Indiferent de cum arătăm, cum ne îmbrăcăm sau cum mirosim, suntem bipedele alea minunate care se bucură de fertilitate, bipedele cu ajutorul cărora planeta asta este populată, suntem bipedele care aprind întâia flacără a educaţiei, a afecţiunii, a dragostei. Suntem puternice, frumoase şi ascundem multe arme, suntem pline de calităţi, păcat că de multe ori nici noi nu le cunoaştem la timpul potrivit. Putem fi seducătoare, sexy, cuminţi, cu forme, slabe, blonde, brunete, roşcate, cu pere, cu mere ori cu portocale, cu buze pline, cu gura mică, cu pielea fină şi albă de păpuşă, cu piele închisă de frumoasă venită din Orient, cu talie de viespe, cu umeri laţi, putem fi tot ce vrem noi să fim.
        Avem super puteri. Avem multe atitudini, multe idealuri, diferite măşti fatale care ne ajută să ne ascundem prin jungla vieţii, care ne ajută să ieşim din orice încurcătură, care ne scot în evidenţă. Suntem prietene cu natura. Ieşim des la cafele cu ea. Suntem frumoase din naştere. Şi nu, nu mă refer la frumuseţea răpitoare a fiecărei femei în parte, la acel lucru unic care pe ea însăşi o face specială. Mă refer la sufletul nostru. Suntem nişte luptătoare, învingem orice cu trupurile noastre mici, cu mânuţele noastre firave, cu sufletele noastre de femei care ştiu ce vor, care cunosc mila, tristeţea, demnitatea, neputinţa.
        Mulţi au vrut să ne înţeleagă, să ştie cum funcţionăm, pe ce se bazează raţiunea noastră, de unde atât de multă intuiţie, sentimente şi putere în nişte păpuşi mobile. Se scriu cărţi, se studiază, suntem adevărate obiecte de studiu. Şi ce să vezi? Existăm în viaţa reală. Trăim cu voi, cu ceilalţi. Vă facem viaţa mai frumoasă. Vă dăm ceaiul la micul-dejun, vă ajutăm la teme, vă spălăm pe spate, vă călcăm hainele, vă facem de mâncare, facem curăţenie în casă, mergem la şedinţe, avem şi serviciul nostru, avem copii, avem responsabilităţi.
        Distrugem totul, reuşim apoi să reconstruim acel tot şi plângem, apoi ne revenim, ne mângâiem o şuviţă de păr şi zâmbim. Suntem femei.

                                                                                                                         XOXO,

Ciobsie 

1st

Primăvara aduce multe schimbări. În bine, în rău, nu contează. Cert e că trebuie să ne schimbăm urgent de hainele de iarnă şi să punem pe noi ceva mai subţire -asta ca să vă daţi şi voi seama cât de deep sunt uneori.

Fix asta am făcut eu şi simt nevoia să mă laud. Vineri am fost o bestie împieliţată, rea din fire, dar roz pe interior. Entuziasmul a început când am primit o floare, ceva care a trezit bestia din mine, ceva care mi-a zis lasă răutatea, fă-te bună că salut eşti deja.

Ideea este că ne stă bine zâmbind indiferent de ce sau câţi dinţi avem. Trebuie să facem ce simţim. Şi dacă nu suntem siguri,asta este. Nu e o problemă aşa uriaşă. La un moment dat o să ne vină o idee.

Purtaţi mărţişor, bucuraţi-vă de fiecare rază de soare, evadaţi din voi înşivă şi vegetaţi, atingeţi o stare nouă, meditativă, mai bună şi mai corectă. Zâmbiţi, plângeţi, trăiţi, respiraţi fiecare aromă de floare virgină, fiecare strop de prospeţime aruncată de sus peste noi, pe capetele noastre aplecate şi triste. Avem nevoie de renaştere, de un upgrade, de acel quelque chose nouveau, inexplicabil, un pretext pentru o schimbare în bine, radicală dacă e cazul. 

BE

YOUNG

WILD

AND

FREE.

în limitele bunului simţ

More about this f#!¤ing excitement, tomorrow.

                                                                                                       XOXO,

                                                                                                                         Ciobsie