miercuri, 31 decembrie 2014

2014

Pe ultima sută de metri, uitându-mă cu un ochi în spate şi cu celălalt în faţă, pot spune că 2014 a fost un an bun pentru mine. 
A fost un an de ''first time'', un an în care am simţit şi văzut lucruri noi. Cu siguranţă, a fost un an care mă va defini pe mine, ca persoană, în lunga mea călătorie.



Ianuarie 

 Ca orice ianuarie, şi cel din 2014 a fost plictisitor. O lună dramatică, răcoroasă, o lună care îmi aminteşte că mai e foaaaarte mult până la următorul Crăciun. 
Dar nu e problemă... s-a inventat Paştele.
Aş putea spune că începusem anul bine, cu nişte cuceriri, cu o dorinţă nevăzută şi nesimţită,  (ca mine) iniţial, de schimbare.
Probabil se observă câteva kilograme în plus, un stil vestimentar nu aşa de bine definit ca acum, un sânge de balerină şi un zâmbet neschimbat.


















Februarie
 Deja găsisem o plăcere nouă şi nu foarte costisitoare, Flappy Bird. A fost chiar un joc vedetă al anului 2014.


Au urmat alte Dragobete fără cadou de la niciun gagic blond cu bărbiţă. 



















Martie
 Deja începusem să scriu pe blog şi să slăbesc. Atunci începuse pentru mine adevărata fericire. Aveam mici tentative de a mă îmbrăca mai corect, mai echilibrat şi de a deveni cam cum sunt acum.

















Mereu mi-a plăcut primăvara şi mereu o asociez cu imprimeul baroc. Pur şi simplu emană eleganţă.


A urmat ziua mea, am împlinit 15 ani cu aceeaşi dorinţă, o dorinţă care era mereu pe listuţa mea cu chestii de realizat: să intru la ce liceu îmi propusesem. 































Aprilie




 Dacă mă gândesc la aprilie, văd numai flori, spanac şi balerini. Da, începe sezonul balerinilor, sezonul mâncatului sănătos, sezonul în care omul se simte perfect: nu e prea frig, nici prea cald şi natura se simte, se vede şi mai ales se aude. Păsările sunt de mult timp venite acasă şi totul renaşte.
 Aici eram în ziua de Florii, proaspăt venită de la Biserică. Purtam o vestă tradiţională, cusută la mână. Obrăjorii mei deja începuseră să scadă. Nu mi se pare, nu? 

Mai
 

 Tricoul pentru o presupusă reuşită era pregătit. Era tricoul păstrat pentru începerea vacanţei cu un zâmbet larg pe buze, un tricou care urma să îmi marcheze întreaga vară.

 A urmat apoi petrecerea de banchet, un fel de ultimă întâlnire cu prietenii din generală.

 Nu ştiu ce cred ceilalţi, dar eu consider că am fost cea mai drăguţă de acolo şi că m-am distrat cel mai bine!!!



Iunie
 Era luna critică, luna pe care mi-o propusesem să o fac cea mai importantă, o zeiţă şi mai multe nu!
De la atâtea chestii pe capul meu, oboseală, lipsuri de calciuri şi magneziuri, am păţit ceea ce nu mi-am dorit niciodată. Da, a fost first time. Ia uitaţi-vă în jos.









Am înţeles atunci că fără sănătate nu ai ce să faci, că poţi să fii cât de şmecher vrei. Dumnezeu te mai gâdilă puţin ca să te trezeşti la realitate. DA, BINE JUCAT. PERFECT CORECT!
                                 
 Examenul se apropia, am mers cu ai mei la nişte mănăstiri să ne rugăm. Da, probabil mertam să îmi scriu pe faţă cu un marker: ''Cel mai dus copil. Dus la biserică''.
 Pe de altă parte, a fost o lună OK. Şi atât. Îmi păstrez cuvintele pentru următoarea distracţie.

Iulie













Aparent, în iulie am băut. Chiar nu îmi mai amintesc ce am făcut. Am petrecut probabil fiindcă am făcut ce mi-am propus, am băut magneziu ca să mă refac după aventura mea de o zi şi probabil am avut mici distracţii cu Muntean. Aham, stai că ştiu.


August (aici să vă ţineţi!)
August a fost cea mai frumoasă lună pe care am trăit-o până acum. August mi-a plăcut la maxim. În august am învăţat. Despre. Ceva. Despre ce vreau eu, da?? Am învăţat că oamenii sunt super, că băieţii blonzi mă atrag şi mai mult decât înainte, că îmi place tot ce ţine de distracţie şi de vară. A, şi mâncare. Da. Mâncare.
 De la ziua lui Muntean au început toate. Se deduce totul din poze. Poveştile sunt infinite şi doar cunoscătorii le ştie.


Şi acum, vreau să îi mulţumesc lui Muntean pentru tot. Eşti cea mai buna! :*
Am primit primul trandafir de la un băiat. Yey.

După o muşcătură pe gât în semn de adio, am plecat în Belgia. Da, ca în fiecare an... Măcar atât, domne!

 Ciobi în Arromanches, Franţa, adică Normadia.
 Ciobi la Mont Saint Michel, Franţa, Normandia chiar.

 Ciobi în drum spre Arromanches, pe un câmp pe care m-am simţit ca Madame Bovary.











Ciobi în Bruxelles. Îi era frig.
 Ciobi în Monschau, Germania. Tot frig.
 Ciobi în parcul central din Mons.











Şi îm final, Ciobi la Pairi Daiza, locul unde a făcut în jur de 300 de poze.

Septembrie
Probleme de boboc, de prima zi de liceu, de ''vai, cu cine mă aşez în bancă??''.
Aparent. În realitate, am mers la munte tot cu Muntean.

 Ultima zi de vacanţă a fost uimitoare. Am prins răsăritul după vreo 5 shot-uri de tequila. Eram cu pantofii în braţe şi cu urme ruj tot de la mine. A. Şi cu parfum. De băiat.


Darrr, şcoala începuse. Îmi intrasem în ritm. Cică...

Octombrie
 Octombrie a fost plictisitoare. O simplă lună de şcoală. Nu am ce să zic...

Noiembrie

 Deja devenisem o domnişoară. Aveam palton, stil şi rafinament. Bitch, please...
   
A urmat o surpiză minunată pentru ziua mamei mele. Probabil cea mai frumoasă surpriză care mi-a amintit că îmi iubesc familia.


Decembrie
O ştiţi. Dacă e Crăciun, nu mai am nevoie de nimic! M-am văzut frumos în ultima zi de şcoală din anul ăsta, în clasa pe care mi-am dorit-o, cu mersul de învingătoare, cu zâmbetul de ooohh, daaaaa, ştiu, merg la olimpiadă la bio. Hai să bem nişte beri. MRRRRRR.


               La mulţi ani, sper să aveţi un an bun, poate mai bun decât a fost 2014 pentru mine!
                                                                                                                 XOXO,
                                                                                                                        Ciobsie

PS: aveţi grijă cu ce ţinută intraţi în noul an. S-ar putea să devină cheia succesului, runda 2015. Hainele au o influenţă. Sper că totuşi v-aţi convins. :))