vineri, 27 iunie 2014

După

            După cum v-am promis, mă întorc după examen. Iată-mă aici, momentan înţepată în mână de la analize, cu fluturi din ăia mustăcioşi în stomac şi cu zâmbetul larg pe buze: am scăpaattt!


Promisiunile sunt promisiuni, dar pentru ceilalţi (nu dăm nume) sunt doar nişte metode mai simple de a ''fraieri'' pe cineva. UU, limbaj de kartieeerrr, MAAAAAAAAN.

               Bine, râd, zâmbesc, dar staţi să vedeţi rezultatele. Presimt dramă...
Lasă, hai că vă zic altceva. Uite, hai despre mâncare. Vă arăt omleta mea de ieri?


           Singura parte proastă au fost roşiile. Frumoase pe afară, sexy şi rotunjoare, dar în interior verzi.

        Eu acum mă dau deşteaptă, dar mi-e ruşine să zic.

PFFF, ce să mai vă spun... Sper să scap de tâmpeniile astea de rezultate, să primesc ce am vrut şi ce merit (rawwrrrrrrrrrrrrrrr!!!!).

                                                           



                                                                       
                                                                                       
                                                                             Sper că m-aţi aşteptat. XOXO,
                                                                                                                      Ciobsie

vineri, 20 iunie 2014

Drame actuale

     


                                           EXAMEN


Sună groaznic, mor de frică, am fluturaşi în stomac, uit, am                                            coşmaruri, pfffffff. MOR
Vorbim după examen. Mi s-au promis multe după examen, vedem ce se poate. E cazul să mai zic că după 8 ani de învăţat am primit bani? LAAAAAAWLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL, BANI.

Uraţi-mi succes, zâmbiţi şi în locul meu şi fiţi cât de wild puteţi. Pentru unii dintre noi deja e vară.


IHHAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.




XOXO,
                 Ciobsie


joi, 12 iunie 2014

Bine, a fost şi mai rău...

           Daa, şi? Ce să fac? Nu pot să mă mulţumesc cu ceea ce am. Am înţeles din nou că fără sănătate n-ai ce să faci şi că atâta timp cât poţi să mergi, să-ţi foloseşti mâinile şi-ţi bate inima cum trebuie, nu mai rămâne decât să zâmbeşti. 



Nu credeam că o să spun asta vreodată, dar sănătatea e cea mai                                                          importantă


Săptămâna asta a fost groaznică. Nu ştiu de ce a fost aşa, nu mai ştiu ce tâmpenii am făcut de am primit pedeapsa asta uriaşă. Cine mă cunoaşte bine de tot ştie că durerea injecţiile, acele, branulele, perfuziile sunt cele mai mari drame pentru mine atâta timp cât le simt.
       Apropo, încă mai simt branula în mână. Da, hai, duceţi-mă la 
                                                 NR. 9
  
             Dacă aţi auzit ţipete de la pediatrie, eu eram acolo.

Am învăţat din toate astea că niciodată nu trebuie să mai zic niciodată şi că mereu viaţa vrea să ne facă să coborâm şi ne strică liftul, ne dărâmă scările, dar noi trebuie să ne luăm inima în dinţi şi să zburăm, să ne aruncăm de la fereastră că ne ghidează pe noi cineva spre bine.
 Am mai reţinut că trebuie să mă culc devreme şi să nu mai refuz                                                            injecţia. 
Ca un mic detaliu, vreau să vă zic că nu mai îmi e frică de ace...                                        doar dacă nu urmează să intre în mine.
Gată, mă dau bătută. Trebuie s-o ascult mai des pe mama.




                              Dacă viaţa îţi dă lămâi, fă o limonadă. XOXO,
                                                                                                                       Ciobsie

vineri, 6 iunie 2014

Mhm

           Nu am ce să zic... Mai sunt două săptămâni şi o să numesc toată chestia asta ''vacanţă''. Abia aştept să scap de tot şi să mă relaxez mai ales că mi s-au promis foarte multe în vara asta.
           Nu am chef de ghinion şi de bâzâit şi de drame... vreau să mă simt ca o învingătoare şi să ajung fix unde mi-am propus.

Cu siguranţă îmi va fi dor şi de şcoala mea. Mă rog... în sfârşit am                 aflat şi eu cât de ''ca lumea'' e să ieşi în pauze. 

Trebuie să recunosc. 

             Mă bucur maxim că s-a făcut mai cald că arde soarele şi îmi decolorează părul şi mai bate câteodată vântul şi îmi vine să adorm din picioare. Mm, şi mai îmi iau câteodată chestii lejere, diafane şi plutesc prin aer. Şi fiecare zi se sfârşeşte cu soare galben care se face roz şi apoi apare luna şi toate florile miros, dar eu am drame- că nu-mi dă nimeni flori, că nu primesc ce merit, dar tot eu singură zic că poate asta înseamnă că starea de bine întârzie să apară şi probabil reuşita vine după examen.
            Dacă planurile mele nu se vor împlini nu voi purta tricoul special. E tricoul rezervat pentru zâmbete largi şi îmbrăţişări din alea de fericire cu ''F'' mare, din alea când închizi ochii şi vezi ceva mişto care se numeşte vară.



                                                  Be wild, have fun and dream BIG.
                                                                                                                 

                                                                                                             XOXO
                                                                                                                          Ciobsie