Duminică

           Yeyyyeee, a fost ziua meaaa şi am primit cadouuuri şi am mâncat numai chestii bune.

           Anul ăsta am decis să-mi fac ziua mai... în familie. :)))))) Am nevoie doar de prieteni super buni care sunt sigură că mă vor ajuta cât de des pot.
           Deşi mulţi au uitat de ziua mea sau poate le-a fost lene să-mi scrie şi mie pe wall, ca oricărui creştin, un simplu şi plictisitor ''La mulţi ani!''. Eu ştiu că atunci când e ziua cuiva trebuie sa-i zici şi tu ''La mulţi ani'', să-l felictiţi că l-a născut şi pe el mă-sa şi că acum ceva ani abia îşi încălzea vocea pentru marele show : viaţa. Am dat-o şi eu mai artistic, alea,alea, că e bine să te lase mama ta să ţipi când eşti mic că poţi să faci carieră dacă ai plămâni de fier. Despre cât de mult am urlat eu ieri la berberiţele mele şi câţi nervişori mi-au făcut... nu vreţi să ştiţi. Nu ştiu de ce, dar dacă mă întreabă cineva brusc ce fac, îi răspund nervoasă şi rea: ''Daaa,mă. Ce vrei??????''. Apoi îmi revin din ţipat şi zic că ce, de ce să ţip tocmai eu. Pastlilele scumpe, lămâile nu mai sunt ieftine, mierea a devenit o fiţă.
                         '' Nu mai urlaţi, fetele mele''. 
                                                                     :))))))

      By the way, le mulţumesc tuturor pentru urări şi pentru că s-au gândit şi la mine, bestiuţa asta brutală care vă stresează mereu şi care e rea.  Merci pentru cadouri, pentru flori şi pentru toate chestiile frumoase.
     Soare vrea să vă dedice o melodie: https://www.youtube.com/watch?v=oWYp1xRPH5g .

                                                                          XOXO,
                                                                                      Ciobsie
                                                       

Recent

          Pot să încep cu o poză? 

Asta a fost ieri. Azi e vineri, zi de post, lungă, început de weekend, şmecherii. Da, păi ieri am mâncat şi la prânz şi seara un piept de pui pe pat de spanac şi încă îmi vine apă în gură când mă gândesc. Deci nu, nu m-am săturat de asta. 

Ieri am reuşit să fac o mare performanţă. M-am simţit cu adevărat mândră că mi-am pus fondul de ten extrem de corect şi imperfecțiunile dezgustătoare nu s-au mai văzut. Normal, un selfie mic nu strică dacă-l faci când şi cum trebuie.

Rimel uşurel, discret, totul neobservabil, o mică mască elegantă care doar îmi pune în evidenţă ce am mai frumos. 

PS: Mergea şi un duck-face. 

După câte se pare, primăvara chiar a venit şi florile au înflorit. Logic, ce era să facă. :)))

 PS: A se vedea în full-screen.

Şi azi am dat bomboane la şcoală pentru că mâine o să fie ziua mea.

Mai multe despre asta mâine, când o să am cele mai berberiţe musafire, Erika şi Soare.

XOXO, 

        Ciobsie.

12 centimetri deasupra pământului

         ... valoare garantată.
         
          Cele mai nasoale amintiri legate de pantofi sunt ale mele. Pantofi cu toc, fără, pantofi prea urâţi, pantofi prea frumoşi ca să-i port eu, pantofi. Cea mai dramatică chestie a fost când N-AM CĂZUT, M-AM DEZECHILIBRAT. Cu stiletto de maxim 13 cm pentru că podea şi pentru că pe podea era covor. Încercând să-mi fac o intrare remarcabilă la petrecere, mi-am etalat mersul de ''mare doamnă în viaţă'' - Nikita din Romană. Atunci am luat-o la stânga, apoi la dreapta, apoi iar la stânga şi toţi se uitau la mine. Mă dureau gleznele şi mă gândeam că la ora actuală eram cea mai penibilă fată din lume. Normal, ca o lady în devenire, mi-am recăpătat forţat obligat echilibrul (termic-interior :))) ) şi apoi am zâmbit tâmp. Daaa,nu trebuia să se holbeze toţi la mine. Ştiu şi eu că meritam să fiu filmată şi să râdă toţi de mine, răilor.
          Am şi amintiri frumoase legate de pantofi. Din alea de genul : ''Vezi pantofii ăştia? Acum câteva luni se plimbau prin Honolulu şi le era cald'' sau : ''Uite, cu pantofii ăştia eram mai înaltă decât Y, dar cu ceilalţi eram fix cât Z.''

Louboutin a făcut aceşti pantofi împreună cu David Lynch. Chiar experţii spun că sunt cam imposibil de purtat.

Da, şi eu sunt de acord cu asta, dar uneori pur şi simplu nu poţi să porţi tocuri. Până la urmă, uneori viaţa e prea scurtă ca să te doară picioarele şi ca să-ţi îndoi gleznele. 

XOXO,

           Ciobsie

Plouă... adică a plouat

          Sper să nu fie aşa şi de ziua mea, dar... da. Se pare că a venit vara. Aseara a plouat cu tunete şi fulgere şi cred că a fost şi grindină. Acum e răcoare afară şi e umezeală în aer. Se pare că azi o să trec din nou la cizmele de cauciuc. Chiar mă săturasem, ştii. Că după o iarnă grea picioarele mele nu se mai simt bine în cizme sau ghete.Vor să se lăfăie în balerini.
          Mda, şi cred că din nou o să-mi port paltonul ăla plictisitor. Nu ştiu de ce, dar când mă văd cu el pe mine, am impresia că vin din al doilea război mondial şi că pe faţa mea scrie: ''Hallo, bussis mulţi din Auschwitz!''. Ştiuuu, sună macabru. Dar ştiţi voi ... niciodată nu e ceea ce pare. :P

 Asta e o poză fugitivă, care mă reprezintă destul de mult. Cam asta e poziţia mea generală. BTW, sora mea vă pupă. Paltonul nu se vede prea bine, dar cam asta e atitudinea mea atunci când îl port. 

Şi puţin roz, că aşa e frumy. Paltonul ăsta a văzut muulte la viaţa lui. Pffff. :))))) 

Da, arată ca şi cum ar fi mers prin cele mai cele noroaie, dar sunt şi ele cizmuliţele mele (mânca-le-ar mama pe ele). Nu pot să mă încalţ prea uşor cu ele, ăsta e singurul dezavanataj. Au o formă destul de ciudată, vin destul de strâmte pe gleznă.

Oricum, mă simt din nou ca la herghelie, pe bune.  Când le port zici că mă duc la echitaţie. 

                                                                                  XOXO, 

                                                                                                Ciobsie

Sfaturi pentru mâine

           Mâine e duminică, lumea merge la biserică pentru a mulţumi pentru că a mai trecut peste o săptămână grea. Mda, probabil unora li se pare o tâmpenie, dar biserica mereu are braţele deschise şi te primeşte oricum eşti: bătrân, urât, frumos, gras, sărac. Religia e mica parte din univers care nu presupune ştiinţă, e domeniul în care calculele n-au sens, domeniul în care ne întâlnim cu noi înşine cel mai aproape, dar nu ştim de ce. Atunci o sclipire îţi mângâie gândul şi-ţi spune să nu cercetezi că te afunzi în necunoscut, că n-ai nevoie să ştii unele lucruri, că momentan menirea ta e să fii bun aici şi să-i faci şi pe ceilalţi să fie buni.
            Nu ştiu de ce societatea de azi vede în biserică o chestie care fură banii oamenilor. Nu te obligă nimeni să plăteşti la intrare, ca la muzeu. Nu eşti obligat să scrii acatiste, nici să cumperi lumânări. Şi ştiţi care e ideea? Nu comentează nimeni dacă dai un acatist fără să-l plăteşti.
            Nu ştiu de ce, dar uneori am tendinţa să mă simt ca într-o familie când suntem la biserică. Nu ştiu la alte biserici cum e, dar la mine la fiecare sfârşit de slujbă oamenii iau (pe lângă anafură) şi dulciuri. Da, imaginea unei familii în jurul mesei generează pace, dar n-avem cum să întindem masa acolo... aşa că fiecare aduce orice are mai bun de acasă şi acel fiecare ia de la alt fiecare şi aşa se împart zâmbete.

            Asta a fost introducerea.  Eu asta vă recomand să faceţi mâine, să mergeţi la biserică. Acum să vă zic cum a fost azi.

            Azi am fost fericită când am văzut primii pomi înfloriţi, zarzării. Nu m-am putut abţine fara să iau nişte crenguţe. De nobilă şi prinţesică ce eram, mama mi-a făcut câteva poze.

Nu-i aşa că aş fi fost adorabilă în acest cardigan dacă n-ar fi fost cu 2 mărimi mai mari? 

By the way, e un cardigan de la C&A. Acum regret că l-am cumpărat. E prea mare pentru mine,dar împreună această cămaşă cu guler Peter Pan arată acceptabil. 

PS: Numai eu am impresia că am ieşit în pozele astea de parcă m-aş fi întors de la călărit? Mda, am fost la herghelie. 

Rezervele de stat

           Sună naşpa dacă zic că mi-e milă să desfac o ciocolată? Bine, reformulez.

           După cum bine vedeţi, e weekend. Nu ştiu pentru voi ce înseamnă asta, dar pentru mine weekend-ul reprezintă o mică aventură culinară. 

           Vi s-a întâmplat vreodată să nu vreţi să mâncaţi o anumită chestie doar pentru că vă e milă şi că e primită de la cineva cu totul şi cu totul special. E vorba de chestii mici, un cubuleţ de zahăr, o acadea, o chestie mică şi aparent neînsemnată. 

           Trecem la ceva mai mare, batoane masive cu alune, caramel, dulce, sărat, alternanţe mortale. Eşti un super-erou, dar ţi-ai uitat capa la baie.Alergi printre maşini, parcă eşti într-o reclamă de energizante.

PS: Nu vă lăsaţi inluenţaţi de poze, nu îmi place ciocolata amăruie simplă, doar în situaţii extreme.

Asta e ceea ce eu numesc rezervă de stat. În situaţii de criză, musafiri neaşteptaţi sau o mică relaxare înainte de sfârşitul lumii, le ai acolo. În zile de dramă le priveşti cum se tolănesc în dulap şi îti imaginezi cum o să fie când o să le mănânci. În sinea ta le-ai mânca pe loc, dar conștiința îţi spune că nu e bine tot în acelaşi timp, că în aceeaşi zi ai mai mâncat şi prăjitură şi  ce e mult strică. Apoi, o altă parte din tine, aia animalică, aia nemâncată (aş da şi alte sinonime, dar zice lumea că sunt obsedată) îţi spune că tot ce te doboară te face mai puternic... Şi aşa faci din asta o mare dramă. Deci, concluzia este că decât să schimbi câteva priviri cu drăgălaşele astea, mai bine le izolezi, le pui undeva, le închizi în seif şi înghiţi cheia. Sau nu... e posibil ca acea cheie să aibă mai multe calorii decât un cub de ciocolată. Aaa, stai că mi-am amintit. Cine a inventat cubul de ciocolată ? E paralelipiped toată ziua. Dacă tot e cub, să facă şi ăia ciocolată în formă de bloc şi fiecare cameră să fie un cub şi în fiecare cameră să fie inundaţie... de caramel. Aşa se întâmplă când stai la bloc: ba inundă vecinu', ba se rupe o ţeavă...  

XOXO, 

              Ciobsie

         

Despre culturism,albine şi marinari

           Azi e ziua internaţională a fericirii. Dacă încă nu aţi zâmbit, nu e târziu s-o faceţi acum.
           Eu am avut o zi bună. Am dormit mai mult cu o oră şi m-am trezit mai obosită ca de obicei. Am decis să mă îmbrac ca un mariner. Da, eu cred că dungile sunt pentru marinari. Dacă n-am reuşit să navighez pe o mare albastră cu peşti aurii, măcar am putut să împart câteva zâmbete cu lumea de pe aici.

După cum vedeţi, deja am început cu mâncarea. Da, păi azi am savurat un super-purée de urzici, preferatul meu. Aromat, bun şi cremos, mi-a readus primăvara în gură. Gustul de leuştean îmi ajungea până la ultimul milimetru din corp. Totul a fost făcut în bain-marie. Deci oul n-a fost prăjit. Ştii, mergea şi prăjit, dar ne cam lungim şi prea ne permitem multe,dar pentru o savoare mult mai intensă, era plăcut să simţi cum gălbenuşul îți invadează gura şi... da. Deja salivezi,nu? Biiiine, trecem la haine. Normal, după o asemenea porţie de energie, muşchii stăteau pe mine ca pe tipul care a câştigat anul ăsta concursul de culturism. PS: Cine e ăla? 

Da, deci azi am fost şi marinar şi culturistă, azi am fost musculoasă.

Pantaloni Pull&Bear, Hanorac C&A, Tricou Pull&Bear, Teneşi H&M şi neapărat ciorăpei cu portocaliu. 

Legătura dintre albastru şi portocaliu? N-o ştiu. Sunt o albinuţă. 

 BZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZ

Despre amintiri

           E greu de spus cum se fac amintirile. În general, secretul e să pui o persoană dragă, o atmosferă caldă şi euforie... mie aşa îmi place. Merge să dai cu nişte parfum înainte, ştii, că dă bine să ai memorie olfactivă. Astea sunt amintirile plăcute. Sunt alea pe care ai mai vrea să le simţi o dată şi să le faci o fundiţă, ca la şiret şi să le legi de gând şi apoi să le notezi într-un carneţel pe care la miezul nopţii să-l laşi în foşnetul vântului, să-i scrii viitorului ce vrei, la fel cum îi scrii lui Moş Crăciun. Mda, n-am fost prea coerentă, dar poţi să mai citeşti o dată.
          Ce să faci ca să ai mereu amintiri frumoase? Nu ştiu. Eu abia ştiu cum mă cheamă. În principiu, trebuie să faci în aşa fel încât orice moment să fie plăcut, că nu se ştie cine sau ce vine, ori ce eveniment important te aşteaptă.Trebuie să-l ţii minte, să-l povesteşti şi altora.
          E clar că amintirile ţin de trecut, dar de multe ori istoria se repetă şi poate dacă reuşim să trăim fiecare moment cu o intensitate mai mare, vom face din amintirile viitorului un prezent.
          Amintirile sunt poze, sunt magneți de frigider, dar amintirile adevărate sunt cele păstrate undeva pe partea stângă, ascunse între coaste, puse într-o cutiuţă pe care ăia deştepţi o numesc cutia toracică. Amintirile cele mai intense sunt cele cuprinse între pleoape, alea pe care doar tu le vezi atunci când iţi pui capul pe pernă ca să dormi.

Dream big, be wild şi nu uitaţi să zâmbiţi. 

XOXO,

              Ciobsie

       

Nebuna în pijamale

          PS: O să încep cu ceva artistic... că eu sunt şi artistă, ştiţi. 

          V-aţi întrebat vreodată cum ar fi dacă ne-am bucura mai mult de lucrurile mici, făcute cu drag şi emoţie? Poate dacă ne-am bucura de fiecare rază a soarelui, dacă am zâmbi la fiecare ploaie caldă care ne mângâie sufletul mai mult decât ne atinge pielea, am realiza că serotonina e contagioasă. Ştii, fericirea e atunci când mii de fluturi îţi ies dintre coaste şi se înmulţesc printre umbre. Fericirea e atunci când zâmbeşti cum îţi vine, când nu ţii cont dacă ai dinţii galbeni sau dacă ţi-au rămas resturi printre incisivi.
          Eu m-am bucurat în ultimul timp de chestii simple, de mici detalii care îţi fac ziua mai frumoasă. M-am bucurat pentru că am găsit o super cofetărie care de pe afară arată ca  o tâmpenie, poziţionată nu tocmai cum trebuie, care e neobservabilă, pe care o poţi confunda uşor cu încă un birt ieftin. În realitate, este o cofetărie frumos decorată pe interior, mică. Ascunde minunăţii culinare... şi unde e mâncare sunt şi eu!
          Azi, de exemplu, mie şi surorii mele ni s-a făcut poftă de ceva dulce. Fiindcă ieri am mâncat o prăjitură cu mousse au chocolat, azi am zis ca mai bine mănânc macarons... maxim 3. I-am spus ce vrem prietenului ei (hai să-l numim X). S-a dus, a cumpărat ce i-am explicat: chestii mici,colorate, cu cremă la mijloc. A venit acasă cu prăjiturele pentru pomană. Ideea e că... ştiţi, trebuie să recunosc: aveau un puternic gust de rom, erau aromate, crocante, proaspete,se topeau în gură.

Sună amuzant,ştiu. Am făcut un pariu cu el că au macarons (am văzut eu ieri). Şi am plecat amândoi... cu scopul de a-i demonstra că ăia au macarons acolo şi el nu ştie să ceară. Când e vorba de contrazis şi dulciuri, ehhh, acolo e ceva special, acolo apar şi eu instantaneu! Am plecat în pijamale, ca să-i arăt omului. Da,finalul îl ştiţi şi voi,nu? 

Aşa că, zâmbiţi, aveţi încredere în voi şiiiii nu faceti abuzuri. Maxim 3, da? Macarons, nu altceva.

         XOXO,

                      Ciobsie

Vulpiţă de weekend

            Da, ma simt ca o balerină, plutesc pe masele de aer cald ale primăverii. Azi, 15 martie, am purtat pentru prima dată în an balerini.

Dresuri negre,simple, comode; rochie ASOS; pulover simplu, negru, Orsay; eşarfă C&A; balerini H&M.

Da, azi n-am făcut un lucru: n-am ieşit în oraş... Mda, sună dramatic că... n-am avut cu cine. :P

Sper să aveţi un weekend fericit şi bucuraţi-vă cât de mult puteţi! 

În schimb,am stat acasă cu sora mea şi cu prietenul ei, asistând la micile lor certuri. Azi am descoperit o cofetărie mică, aparent banală care m-a impresionat. Trebuie să rescunosc că... am mâncat o jumătate de prăjitură cu mousse au chocolat, dar pentru asta am renunţat la porţia de  paste bologneze şi am ales pentru seară nişte piept de pui cu salată verde. Mda... şi am mâncat şi îngheţată cu caramel. Biiine, o să fac nişte genuflexiuni şi abdomene în seara asta. Chiar dacă am pus o poză cu bomboane M&M'S să ştiţi că am mâncat maxim 5. 

Have fun şi zâmbiiiiiiiţi. De ce credeţi că avem această dentiţie magnifică? Pentru a fi etalată. PS: Eu aş fi răspuns că o avem ca să ne ajute la masticaţie, ştiţi, să mâncăm mai repede. V-aţi prins,nu?

                   XOXO,

                                   Ciobsie

Da, genul ăla de weekend

            Păi, cred că deja ştiţi şi voi că e weekend, primăvară e oricum, partea cu soarele e opţională.  Pe lângă temele infinite pe care le am, teoria ne spune că weekendul este pentru relaxare. Da, probabil o sa ies la o apă plată că mai mult n-am voie, poate o să mănânc paste, chiar dacă n-am voie. Până la urmă... cine a zis că vara fetele trebuie să aibă talie de albinuţă? Eh, de ce să n-aibă băieţii pătrăţele vara?
            Ţinutele mele de weekend sunt de la comfy în jos.

Simplu,simplu,simplu! Geacă Kenvelo, bluză Kenvelo şi pantaloni Zara.

  În weekend sunt îngeraş... ziua.Am purtat chestia asta acum 2 săptămâni. Mi-a fost destul de frig. 

Pantaloni Pull&Bear, cardigan Bershka, hanorac C&A, pulover New Yorker, eşarfă Bershka, teneşi H&M.

Observaţi, vă rog, faptul că şi sora mea (una dintre ele) are pulover ca al meu. Adică... eu am ca al ei, dar... ştiţi, se presupune că e cadou de la ea. 

PS: Mai pe seară plănuiesc să mă îmbrac într-o rochiţă... vă povestesc mai multe la sfârşit.

XOXO,

                      Ciobsie

De ce am eu poftă în dimineaţa asta?

       Omleta este una dintre preferatele mele. Fie că este vorba despre simpla omletă cu brânză sau despre omleta superbă cu pătrunjel,mărar sau ceapă verde, ori despre cea cu rodie şi câââte şi mai câte, omleta este delicioasă! Alături de o salată verde sau orice alt fel de salată simplă, poate constitui un mic dejun pe cinste.

 Omleta cu ciuperci și rodie este preferata mea. Gustul sărat al brânzei, neapărat brânză de capră, iți inundă gura şi apoi, bonus (în direct şi în reluare), dulceaţa rodiei iti explodează în gură şi atunci iţi aminteşti că dimineaţa e frumoasă. Da, ador şi omleta de primăvară, cea cu mărar şi ceapă verde alături de nişte simple roşii cherry. Dacă aveţi şi ingrediente naturale 100%  puteţi face din omletă o adevărată delicatesă! 

   Pentru dimineaţă recomand ceaiul de tei sau de soc. Pentru cei mai boemi recomand ceaiul de lavandă care face minuni în orice circumstanţă. Aplicat pe faţa, sub formă de compresă, face pielea catifelată. Normal, recomandat este să nu cumpăraţi pliculeţe, ci să culegeţi vara lavandă şi s-o păstraţi (chiar dacă se usucă). 

Sper să aveţi o dimineaţă perfectă. E vineri!!! 

                       XOXO,

                                         Ciobsie

Eşarfa cu leopard

          Sună piţiponcesc. Nu, nu sună deloc. Combinat decent, imprimeul leopard te scoate din anonimat. Eu am o singură eşarfă cu imprimeu leopard, mi-aş cumpăra multe altele, dar nu am mai găsit. E o eşarfă mare, drăguţă, mi-ar fi plăcut mai mult dacă era circulară.
          Regulile ne spun că într-o ţinută nu este acceptata decât o singură piesă cu imprimeu animal print, în general. Da,mi se pare normal. Nu poţi să combini zebra cu leopardul. Serios acum, n-aţi văzut şi voi filmuleţele alea dezgustătoare în care leopardul mănâncă zebra?

Asta e una dintre combinaţiile mele preferate. 

Pantaloni Zara, tricou Kenvelo(simplu şi frumos), cardigan Bershka, sacou C&A, eşarfa mea cu leopard, Bershka. 

PS: Pe tricou scrie " Blablablablabla LOVE MY BLOG"

XOXO, 

           Ciobsie

.

De azi

            De azi mă bate gândul să port balerini. Primăvara a venit,e destul de cald, e frumos. Ideea asta mi-a venit de cum m-am trezit: m-am ridicat din pat, şi am alergat spre fereastră cu gândul să fac mai multă lumină în cameră. Primăvara a venit şi din alte motive... cum ar fi: am şters desenele de Crăciun de pe geamuri ieri şi am stricat toate decoraţiunile cu brad, globuleţe şi Moşi.
            Şi acuuuum, să vă prezint balerinii mei:

•  Ăştia sunt nişte balerini simpli, comfortabili, drăguţi, pentru balerine. Preţul mic, mă îndoiesc de calitate. Mi-au plăcut pentru că sunt nude şi alungesc piciorul, cam ăsta e avantajul încălţamintei de culoare nude. 

• 

               Şi balerinii ăştia mă reprezintă. Au o formă comodă, drăguţă, destul de masculină. Când îi port mă simt ca o mică nobilă urbană. Au fost destul de rezistenţi pentru că pe ăştia îi am de anul trecut şi din câte văd prin dulap... încă sunt întregi.

• 

Maaama, cât m-au enervat balerinii ăştia. S-au rupt foarte repede. Au fost o mare dezamăgire,dar iniţial chiar îmi plăceau. 

                        . 

Probabil cei mai regretaţi pantofi ai mei sunt ăştia. N-au fost deloc rezistenţi. Culoarea lor era absolut genială, un verde perfect pentru vară, un verde smarald. 

                      Daa....şi în concluzie nu cred că o să-mi iau azi balerini că bate vântul. :P

Pisici

            Pisicile sunt una dintre marile mele plăceri. Îmi plac cele grase,jucăuşe şi blănoase. De-a lungul timpului am avut multe pisici.
Angus- numele lui vine de la Angus Young, chitaristul de la AC/DC, trupa mea preferată. 

 Aici Angus era un adevărat domn elegant, un adevărat bărbat. El nu a fost niciodată gras, nici măcar plinuţ. Posibil de asta a şi murit.

 Asta e cu adevărat o poză legendară. Trebuie să ştiţi că Angus avea un talent excepţional. Avea nişte mişcări formidabile. Era o pisică pentru reclame! 

 Aici Angus devenise lime green. În vară, ca să mănânce mai mult, i-am adus pe Năsturel şi Dufus. Iniţial,Angus nu prea îi accepta. A stat ascuns în grădină câteva zile şi ne zgâria când voiam să-l atingem. Cu timpul, au devenit cei mai buni prieteni. Se jucau împreună, mâncau, Angus devenise un fel de tată pentru ei. (Mda, aveam şi nişte poze cu ei,dar se pare că le-am şters din greşeală)

 Asta este (din nefericire) ultima mea poză cu el. Slăbise mult prea rău, nu prea mânca. Mereu cred că în poza asta Angus îmi făcea cu ochiul, spunându-mi că va fi bine şi va pleca într-un loc mai bun. Cel mai mare regret al meu este că nu l-am găsit ca să pot să-l înmormântez în curte. 

• Năsturel.E foarte prietenos, şi adoră să fie fotografiat. Nu este supărat pe kilogramele în plus şi nici n-are avea motiv, serios. 
  
  
  
• 
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
• Dufus. Fratele lui Năsturel nu e la fel de durduliu. E mai speriat, mai arogant şi mai sălbatic. 
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  

“A kitten is, in the animal world, what a rosebud is in the garden.” 
― Robert Sowthey