marți, 16 decembrie 2014

Cumparaturi

... făcute din timp

Probabil o parte frumoasă a Crăciunului este (trebuie să recunoaştem, hai, nu fiţi altruişti) atunci când primim cadouri. O tradiţie veche şi prostească este şi principiul: îmi dai, îţi dau. Da, eu merg des pe principiul ăsta, dar până la urmă, eu scriu aici ca să fac lumea mai bună, nu ca să vă povestesc vouă despre ce concepţii nu tocmai demne de admirat urmez. Anul ăsta am învăţat, dincolo de toate, că dacă dăruieşti, primeşti în schimb de mult mai multe ori. E un sentiment magnific să dai, să vezi reacţiile alea fresh, să vezi zâmbetul ăla iremediabil, care nu poate fi ascuns nici măcar de cel mai sincer sentiment de până acum, ura. Mai multe despre cadouri şi bucuria uriaşă de a da, dar parcă mai mare a lua, o să vă vorbesc în zilele ce urmează.
Profitaţi de reduceri, umpleţi-vă stocurile de cadouri, înnoiţi-vă garderoba şi păstraţi câţiva bănuţi şi pentru cei mai nefericiţi şi săraci. Dăruiţi lucruri mici, nu neapărat materiale, cui vreţi şi cui puteţi, reparaţi greşelile făcute de-a lungul anului, împăcaţi-vă cu cei care v-au greşit. Cât veţi da, atât veţi primi, cu cât emanaţi mai multă fericire şi blândeţe, cu atât veţi radia de bucurie pe interior. Ştiţi de ce, pentru că inimile oamenilor sunt ca nişte oglinzi. Tot ce dăm se reflectă acolo şi se întoarce la noi, în finalul finalului, când pietrele iau foc.

 Vreau neapărat să îi mulţumesc Moşului meu secret pentru tot ce mi-a adus până acum.
Ideea cu Secret Santa este una genială într-o comunitate împărţită grav în grupuleţe de persoane mai mult sau mai puţin fiţoase care nu văd lumea de dincolo de gaşca lor, care sunt împărţite în funcţie de popularitate, de inteligenţă şi chiar de situaţia materială.



 Cu atât de multă dărnicie, nu e de mirare că într-o după-amiază însorită am găsit brăduţul în curte, odihnindu-se lângă gardul viu.
Apropo, se poartă tare mult ideea aia de brad artificial, de brad refolosit, sau cum vreţi să îi spuneţi. Eu sunt contra acestui lucru. Nu cred că moare nimeni dacă păstrăm o tradiţie, strămoşii noştri aşa făceau şi parcă mai împădurită era planeta asta pe vremurile alea. Eu zic că nimic nu imită mirosul de cetină, nimic nu e mai frumos ca acele de brad care strălucesc frumos.
Măcar să avem noi grijă de copaci, în general. Probabil că dacă 50% din oameni nu ar mai arunca gunoaie pe jos, dacă ar face economie la apă, dacă ar planta cate 2,3 puieţi fiecare, în câţiva ani se vor recupera pagubele produse de tăierea brazilor. 
Cum ar spune olteanul, dădu ecologia în ei... şi ei la rândul lor dorm cu televizorul pornit, îi uită Dumnezeu cu apa curgând şi mai scapă şi câte un gunoiuţ pe jos.



Cam atât pentru azi. Mulţumesc că aţi mai citit ceva şi sper să nu fi enervat pe nimeni cu aceste comentarii. Aştept corectări şi critici pe facebook sau în orice comentariu de aici.
                                                                                                                 XOXO,
                                                                                                                        Ciobsie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu