joi, 27 noiembrie 2014

Surprize

şi magia începutului de început al Sărbătorilor
Un titlu mai atractiv n-am găsit. Asta e, nu e vina mea.



După ce ieri am venit somnoroasă de la şcoală, nervoasă şi nemâncată, mi-am adunat toate forţele şi am pregătit ceva frumos şi sper că şi bun pentru mama. Azi a împlinit 56 de ani şi vreau să mai împlinească tot 56 de încă 100 de ori începând de azi. E cea mai tare
Puternică, înţeleaptă şi echilibrată, mereu trece prin orice. E un ideal al feminităţii, e femeia la care am văzut prima dată oja de culoare nude înainte să devină la modă. E femeia care poartă sandale în ton cu nuanţa pielii de când e ea domnişoară şi vă asigur că o să poarte în continuare.
Ea e Tanţa. Si nu e o Tanţă simplă, poate să fie şi Miţa, mama, Constanţa sau pur şi simplu doamnă sau tanti. Nu o deranjează apelativul ăsta. Oricum e un om minunat, priceput la orice, salvatorul şi omul care vine cu o soluţie pentru orice problemă. Şi cei din jurul ei ştiu asta. Le face pe toate. Mereu e cantitatea aia specială, esenţa aia pură şi tare care nu se descoperă la prima vedere, care nu vrea nici să te impresioneze cu ce ştie ea, dar nici să o consideri neştiutoare. Nu se grăbeşte, nu se laudă şi dă oricui, oricând tot ce are mai bun. Are principiile ei, nu se vopseşte şi nu foloseşte crema epilatoare pentru părul facial. Când era mai tânără nu se machia şi nu folosea parfumuri tari. O finuţă.
Încă de ieri i-am pregătit surpriza. Am zobit nişte biscuiţi, i-am amestecat cu cacao, margarină de prăjituri (aş fi pus unt, dar posteşte) şi stafide foarte fin tocate, apoi am dat o jumătate de banană prin blender şi am pus-o deasupra. Am lăsat totul la frigider peste noapte şi apoi am presărat deasupra nişte bombonele în formă de steluţe. 
Asta a fost surpriza mea. O altă surpriză mai mult decât plăcută a fost următoarea: ne-am trezit cu un musafir groaznic de nepoftit în bucătărie, la 22 seara. Era sora mea care a venit tocmai din Belgia. Fără să ne anunţe, fără nici măcar să ne sune cu câteva minute înainte.
 Asta se numeşte familie, magie şi fericire. Asta e serotonina în forma ei pură, aşa definesc eu bucuria. Familia e familie şi va rămâne aşa până când două sau trei braţe puternice te vor căra într-un pat de lemn la cimitirul cel mai apropiat de casă. Şi chiar şi după episodul ăsta, familia e familie şi se reuneşte, în funcţie de zâmbetele dăruite din altruism în timpul vieţii, undeva în ceruri, în locul special unde moartea şi viaţa împart stelele. 















Cam atât pentru azi. Sper să treceţi şi voi prin ce am trecut eu azi şi să vă explodeze cutia toracică de atâta bucurie.
                                                XOXO,
                                                               Ciobsie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu