Prezent-uri

Practic prezentul meu e unul acceptabil, atât cât pot să duc. Am prieteni minunaţi, haine frumoase în dulap şi fluturi în cutia mea toracică.

                                  E de bine...

Prezentul meu arată bine, e colorat în nuanţe de toamnă, e luminat de zâmbete din alea largi care ascund drama zilei de mâine când plec dimineaţa, pe întuneric, cu frig în spate şi vin la prânz cu bateriile descărcate, roşii. Cauza e interpretabilă. 
 Am redescoperit acum ceva timp vechile mele cămăşi. Da, dezvoltasem o pasiune pentru cămăşile în carouri. Aveam şi eu gusturi, domnule. Multe cămăşi încă îmi sunt bune, deci ar fi păcat să nu le adaptez stilului meu actual. Dacă stau să mă analizez vestimentar, observ că m-am dezvoltat foarte mult. Şi asta e de un bine maxim.
Priviţi-l pe Năsturel. La fel cum ne aşteptam cu toţii, a revenit la forma lui magnifică: aceea de biluţă neagră şi pufoasă care te priveşte cu ochi mari şi dulci când vrea nişte mâncare sau când pur şi simplu vrea o mână caldă care să-l mângâie pe creştet. Să nu uităm că el a trecut în vara asta printr-o dramă măricică, dispariţia şi mai apoi moartea lui Dufus.

Să vă zic de Halloween. Nu?

Păi ce să vă zic. Am ales tricoul meu lime green cu monstruleţ care mănâncă şurubele şi blugi negri, pantaloni negri, pulover negru. Pentru un look mai kinky şi destul de malefico-elegant am pus deasupra sacoul meu negru. Da, probabil aţi observat. E prea târziu să îmi mai ziceţi că am o pasiune tâmpită pentru noii mei pantofi negri cu piele de şarpe. 

Vreau să observaţi lumânăricile mele de Halloween de la sora Ciobă- Cristina. Mulţumesc.

Restul de Halloween e istorie, domnule. Propusesem nişte shot-uri, nişte lămâie, sare, din ălea aşa. Dar am zis că sunt fată cuminte. Şi am fost. Plănuisem program liber, gen prindem răsăritul pe tocuri, dar la 4 dimineaţa am fost acasă. Deh, oboseala, bătrâneţile. Toate se adună.

Prezentul meu e frumos. Şi va fi mereu aşa atâta timp cât printre nori, dincolo de fruntea mea prea aplecată, e cineva care mă ajută mereu. Vreau să repet chestia asta. Am momente grele şi foarte dese când din fericire simt o putere auxiliară, o putere pe care eu nu mi-o permit (nu mă duce capul şi nici spiritul). Pur şi simplu primesc ajutor de la Cel de Sus şi asta mă bucură. 

Cam atât pentru azi. Mulţumesc pentru lectură.

XOXO,

                   Ciobsie