sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Heil Ciobi

Azi am descoperit o faţă dramatică a toamnei, o faţă tristă de fată periculoasă, misterioasă şi a naibii de puternică. Da, din seria aberaţii: toamna e fată.



Îmbrăcată cu paltonul meu de Bun venit în Auschwitz, blugii mei comozi, albaştri şi încălţată cu nişte preţiozităţi cu lalea imperială, mi-am cărat membrele până la biserică. Azi stabilit t zi de vizite: propun să-mi reîntâlnesc toate rudele şi toţi prietenii pe care îi cheamă Mihai sau Gabriel şi derivatele. Vreau să mi se facă cinste.
Nu deviez de la subiect. Cu buline la gât şi un ruj roşu cât se poate de opţional (în sensul că eu nu mă dau cu ruj ziua: mă îmbătrâneşte, dar dacă voi sunteţi nişte doamne din alea drăguţe cu buze pline şi numai bune de rujat, un ruj roşu e perfect).
 Mi se pare mie sau azi am fost dintr-un film franţuzesc sau englezesc din al doilea Război Mondial? 


Azi am fost cât se poate de naturală. Am plecat fără fond de ten, fără rimel şi rujul l-am folosit doar pentru poză.
Îmi place rujul roşu fiindcă se formează un contrast frumos între el şi faţa mea palidă, albă şi nevleguţă. E fix acel 2,3% care poate completa o ţinută reuşită. E puful ăla de senzualitate decentă. Asortat şi nu neapărat, dă bine cu orice.
Atenţie la combinaţiile fatale: trening, geantă Louis Vuitton şi adidaşi+ ruj roşu. Succes garantat.









Pentru o atmosferă aşa de autumnală şi sobră, mâncarea trebuie să aibă aceeaşi cromatică.
Ce poate fi mai delicios decât 3,4 ciuperci champignon trase în tigaie cu puţin unt şi mult pătrunjel proaspăt, din grădină şi nişte ficăţei de pui cu ceapă dulce, delicioasă. Deasupra merge puţin caşcaval afumat, românesc sau nişte parmigiano fiţos mai mult zgâriat decât tăiat. Mmm...


             
                                                                                                   XOXO, 
                                                                                                             Ciobsie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu