Cu buba de la gură aproape trecută, cu mâncărimi în gât, cu uşoare ameţeli de la nesomn, îmi bâţâi degetele pe tastatură.
Trec la subiect că nu cred că vă interesează ce am făcut eu în ultimul timp, pe unde şi cu cine am mai ars-o. O ard periculos, asta e tot ce pot să zic.
doi zece, doi zece
Aşa.
De la un timp am început să mă simt fetiţă fatală. Nu ştiu de ce. Să nu mă înţelegeţi greşit. Mă simt, dar nu am atitudinea necesară şi faţă. Îmi târăsc şi eu picioarele de aici până acolo şi mă dau şmecheră...
Pf... dacă nici voi nu mă cunoaşteţi atunci cine ?
Eu mă dau bestie,dar să ştiţi că nu sunt. Chiar aseară mi s-a demonstrat că sunt o incapabilă.
Lăsând arfele şi detaliile mult prea frivole ca să mă caracterizeze, sunt super încântată că e toamnă.
Deci când mă uit pe geam şi văd atâtea tufe şi toţi strugurii care atârnă prin vie, frunzele care cad şi se prăpădesc şi apoi mă văd pe mine reflectată în geam, cu pulover de lână şi mâini sprijinite de caloriferur de sub pervaz.
E dramă. Vă las şi plec. Băgaţi un play aici.
Cu cea mai mare lene şi măscăreală,
Ciobsie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu