sâmbătă, 27 septembrie 2014

Avantaje

Azi mă fac fată serioasă şi vă povestesc despre o parte din avantajele locuitului la casă.


Toamna e anotimul recoltei, anotimpul în care gospodarii trag o linie şi adună toate chestiile bune şi productive pe care le-au făcut. După o vară în care au cules roşii, castraveţi şi ardei şi s-au umflat cu salate, natura îi mai bucură cu alte bunătăţi.

 Roşiile şi ardeii târzii. 
Eu una mi-am propus să mănânc în fiecare zi ardei şi roşii. Dacă aş putea aş păstra totul într-o capsulă a timpului, aş închide-o cu cheiţa şi aş deschide comoara în mijlocul iernii când gura mea vrea să se umple de una dintre cele mai delicioase arome: aroma unei roşii perfect coapte, culese din propria grădină.
Da, probabil mereu mi-am lăudat chestiile din grădină. De la pisici până la cel mai mare dovleac. Am şi motive. Dacă oamenii se vor lenevi şi vor deveni pur şi simplu comozi, în vreo 10 ani o să ajungem să mâncăm roşii tratate. Şi nu numai roşii, ci fructe şi legume în general, adică alimentele în care oamenii au cea mai mare încredere, considerate a fi cele mai recomandate pentru o viaţă lungă şi fericită. Ăstea sunt menite să îmbine utilul cu plăcutul: plăcerea de a mânca ceva sănătos şi gustos.

Nucile nu prea sunt de lăudat anul ăsta. Anul ăsta nu e anul lor. Îmi pare rău, poate data viitoare.
Cu toate acestea, scorţoasele astea mici ascund secrete nebănuite.
Unii zic că miezul lor seamănă cu creierul, iar de aceea ajută la dobândirea unei memorii de invidiat (nu ca a mea). Ăia care zic aşa zic bine. Se recomandă consumarea de nuci cu miere în fiecare dimineaţă tocmai din acest motiv.
Găsiţi reţete pentru asta pe net.
Mi se pare că se macerau împreună timp de nu ştiu câte zile şi se lua compoziţia pe stomacul gol.

Alunele sunt alte bestii cu surpriză în interior. Astea din imagine sunt culese de plictiseală. În realitate ele nu se depozitează aşa. În pom sunt protejate de nişte coji verzi care le fac să stea în ciorchini. 
Da, pisi, ştiu că nu aşa se zice ştiinţific, dar nu mă pricep eu la ăstea.
Alunele fac senzaţie într-o prăjitură şi dacă le prăjiţi în puţin ulei de măsline (nu mai mult de jumătate de pumn de alune, mă) constituie o gustare delicioasă.
Naaa, vezi ce şmecher am vorbit??? 

Strugurii nu sunt tocmai copţi momentan. Soiul meu de struguri albi poate fi consumat. Adică eu asta şi fac... cutiuţa mea cu mâncare pentru şcoală conţine şi struguri albi de masă. 
Strugurii albi sunt buni pentru anti-îmbătrânire. Da, mulţi zic că îngraşă, că nu sunt buni şi se feresc de ei ca piţipoancele de fustele lungi.Consumul regulat de struguri poate reduce riscul de boli cardiovasculare, cataractă, Alzheimer şi unele tipuri de cancer. Pffff, eu zici că sunt la Teleshopping. Strugurii conţin glucoză (logic), acid citric, acid tartric, levuloză, tanini şi alte din ăstea. 
Dacă aveţi şi voi lipsuri ca toţi oamenii, lipsă de potasiu, magneziu, fier, calciu sau seleniu, nu ezitaţi să consumaţi moderat nişte struguri.
Da, ei pot să îngraşe, dar în cantităţi mici sunt inofensivi. Sunt extrem de hrănitori (am testat asta pe propria piele).

Cu dovlecii s-a realizat un nou trend la noi în ţară: Halloweenul.
Da, oamenii bătrâni zic că şi ei în copilariile lor apuse ciopleau dovleci şi agăţau fâşii de usturoi peste tot ca să alunge spiritele rele. Halloween mioritic.
Tărtăcuţa e din grădina bunicului meu. Nu vă imaginaţi voi câte tărtăcuţe are. Cresc prin vie şi le-a agăţat prin toţi pomii.
Aspecte de redecorare, domne. Nu întelege oricine treburile ăstea.
Despre dovleacul comestibil numai de bine, ca întotdeauna. În plăcinte, făcut pane, glazurat sau copt cu miere pe deasupra, dovleacul îmi aduce mereu aroma anotimpului rece. 
Unii fac suc proaspăt de dovleac pentru combaterea bolilor de ulcer. Auzisem undeva că sucul de dovleac e bun pentru insomnii, dar nu e cazul la mine. Copt, dovleacul ajută la tratarea bolilor de inimă, conţine potasiu şi magneziu, e tare bun.
Are un rol mai energizant, aşa. Seminţele în special cică pot combate cancerul, leucemia şi alte minuni mai nevidecabile. Într-un reportaj despre dovlecii din Austria (parcă) se spunea că dovleacul galben conţine mai mult beta-caroten decât nu ştiu câte grame de morcovi. 







 Cam astea sunt florile, exceptând trandafirii care inspiră mult prea multă tristeţe. Cu ideea de a nu vă scoate din sărite sau de a nu vă demoraliza, nu le-am făcut poze. Celelate, frumoase, numai bune de făcut cadou, de redecorat, de presat, de mirosit, pentru dezvoltat memoria olfactivă, pentru amintiri autumnale.



Hai că am scris ceva. Iau o pauză, nu? Am zis şi eu să devin practică. Nu ştiu dacă mi-a ieşit, dar dacă nu mi-a ieşit nu e vina mea. Eu am blog să distrez lumea nu s-o oblig diplomatic să mănânce sănătos. 
Dacă azi am tot ars-o mai eco aşa, uitaţi o mică idee pentru refolosirea sticlelor de sticlă.
Cam ce fac eu cu o sticlă de cocktail de la Lidl... E şi asta o chestie. 


Cam atât pentru azi. Mulţumesc că aţi mai citit ceva de pe blog-ul meu, sper că v-aţi distrat şi mai ales că aţi învăţat ceva nou (şi) azi.
                                                                                                     XOXO, 
                                                                                                                        Ciobsie


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu