Am început săptămâna în forţă, cu multe resturi de mâncare de la ziua mea. Încă mai avem torturi, pizza sau dulciuri. Am încercat din răsputeri să nu mănânc mult. PS: Ştiam că la final toată mâncarea va fi a mea. N-am băut deloc sucuri acidulate, ştii tu, pisi, doar apă plată cu lămâie. :))
De ziua mea m-am îmbrăcat ca un copil mai şmeky al gârlei, un fel de cel mai valoros puradel al uliţei. Logic, pentru o plimbare în pădure nu puteam să-mi iau rochie de mireasă.
Un tricou lime green, cu o mare încărcătură emoţională. * Pfff, pe naiba. *
PS: Dufus vă pupă bălos.
Totul a început de sâmbătă. Am primit un cadou de la o persoană necunoscută, adică mama prietenului surorii mele. Da, încurcată treabă. Ideea este că nu m-a văzut niciodată şi totuşi toate hainele pe care mi le-a cumpărat îmi vin chiar bine.PS: Legătura de suflet. O cheamă Ariadna.
E fix genul ăla de femeie pe care o vreau ca soacră pentru sora mea. :))) Face prăjituri, pare amabilă, îi plac florile şi e tare darnică.
Am avut 2 torturi: unul de la dânsa şi unul de la cofetăria aia super tare de care vă spuneam. Delicioase ambele. Păcat că berberiţa Soare n-a mai putut să mai stea pentru că a mâncat prea mult. De, aşa e când dormi la mine: mai o ciocolată, mai ceva greţos, mai ceva super dulce, leşinuri mortale.
Lalelele de la soră mea (una dintre ele) sunt foarte frumix. Miros perfect și le-aș mânca: miros a primăvară, a ziua mea, a dimineață în grădină, a Paşte. Încă sunt proaspete, se vede că au fost date din inimă.
XOXO,
Ciobsie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu